óu (óuă), s. n. – 1. Celulă care conține germenul unei ființe din aceeași speță. – 2. Nod, maleolă. – 3. (Arg.) Testicul. – Mr. ou, megl. uou, istr. owu. Lat. ovum (Pușcariu 1232; Candrea-Dens., 1294; REW 6128), cf. vegl. yuv, it. ouvo, logud., cat. ou, prov. uou, fr. oeuf, sp. huevo, port. ovo. Pentru sensul al doilea, cf. ALR, I, 59. – Der. oua, vb. (a face ouă), mr. oauă, uare, probabil direct dintr-un lat. *ovare (Pușcariu 1233; Graur, BL, V, 107); ouat, s. n. (acțiunea de a oua); ouătoare, adj. f. (care produce ouă). Cf. oară. – Der. neol. (din fr.) oval, adj.; ovar, s. n.; ovul, s. n. Vezi definitia »

CADÓU s.n. Ceea ce se primește sau se oferă în mod gratuit; dar. [< fr. cadeau]. Vezi definitia »

METRÓU s. n. linie ferată urbană (subterană) electrificată; vehicul care circulă pe o astfel de linie; metropolitan. (< fr. métro) Vezi definitia »

Argou s.f. gluma, scamatorie Vezi definitia »

BARTHOU [bartú], Jean-Louis (1862-1934), om politic francez. Prim-min. (mart.-dec. 1913). Ca ministru de Externe (febr.-oct. 1934), a urmărit menținerea statu-quo-ului postbelic și asigurarea securității colective în Europa. Asasinat la Marsilia, o dată cu regele Aleksandru I al Iugoslaviei. M. de onoare al Acad. Române (1934). Vezi definitia »