ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj. Vezi definitia »

șibói, șiboáie și șibóiuri, s.n. (reg.) 1. micșunea; micsandră; toporaș. 2. ciorchine (de flori). Vezi definitia »

NORÓI¹, noroaie, s. n. 1. Pământ amestecat cu apă și muiat; glod, tină; loc, teren cu un asemenea pământ. ◊ Noroi de sapă (sau de foraj, de sondă) = fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă și apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă. 2. Fig. Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat; caracter, atitudine josnică, nedemnă; decădere morală; mediu decăzut, viciat. ◊ Expr. A împroșca pe cineva cu noroi sau a zvârli cu noroi în cineva = a calomnia, a defăima pe cineva. – Din bg. naroj. Vezi definitia »

țurói, țuroáie, s.n. (reg.) izvor care curge pe un jgheab îngust. Vezi definitia »

MUȘUNÓI s. n. v. mușuroi¹. Vezi definitia »