cășíță, cășíțe, s.f. (reg.) 1. alveolă de fagure, căsuică, căsuță. 2. solniță din coajă de mesteacăn; sărăriță. 3. despărțitură într-un sertar, chichiță, casetă, pui, sipet; despărțitură in șerpar. 4. firidă. 5. colacul fântânii; ghizdurile fântânii. 6. construcție de bârne umplută cu pietre. 7. chiotoare la cămașă. 8. zăbală. Vezi definitia »

ANTÍCVĂ s.f. (Poligr.) Familie de litere drepte, opuse celor cursive. [Cf. germ. Antiqua, lat. antiqua]. Vezi definitia »

CONCOMITÉNȚĂ s. f. coexistență, simultaneitate. (< fr. concomitance, lat. concomitantia) Vezi definitia »

a pune în cofă expr. a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie). Vezi definitia »

CLARINÉTĂ, s. f. v. clarinet. Vezi definitia »