ARGOSÍ, argosesc, vb. IV Tranz. (Grecism) A opri (o perioadă oarecare) pe un preot de a sluji în biserică. – Din argos. Vezi definitia »

bindisí (-sésc, -ít), vb. – A se preocupa, a ține seama, a lua în considerație, a fi la curent. – Mr. bindisire. Tc. beyendi, aorist de la beyenmek „a binevoi” (Iogu, GS, VI, 338); cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care Graur, BL, IV, 73, îl consideră drept sursă imediată a cuvîntului rom. Mai puțin probabilă pare explicația pe care o dădea mai înainte aceluiași cuvînt Șeineanu, II, pe baza tc. bende „sclav”. Vezi definitia »

GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo. Vezi definitia »

isterisí (isterisésc, isterisít), vb. – A deposeda, a prăda, a jumuli. Ngr. ὐστερῶ (DAR; Gáldi 204). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.). Vezi definitia »