cazánie (cazánii), s. f. – 1. Predică, îndemn. – 2. (Fam.) Discurs lung și plicticos, poliloghie, vorbărie. – 3. Dojană, mustrare. – Sl. kazanije „mustrare”, de la kaznĭ „pedeapsă” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 279; Cihac, II, 46). Cf. caznă. Vezi definitia »

FONOLOGÍE s. f. ramură a foneticii care studiază fonemele din punctul de vedere al structurii sonore și al funcției lor lingvistice; fonetică funcțională. (< fr. phonologie) Vezi definitia »

FOTOMICROSCOPÍE, fotomicroscopii, s. f. Înregistrare fotografică a preparatelor microscopice. – Din fr. photomicroscopie. Vezi definitia »

MIELEMÍE s. f. prezența de celule medulare în sânge. (< fr. myélémie) Vezi definitia »

CISTERNOGRAFÍE s. f. metodă radiologică de punere în evidență a circulației lichidului cefalorahidian prin trecerea unei cantități de aer prin cisterne (3). (< fr. cisternographie) Vezi definitia »