ACUTUMÁNȚĂ s. f. 1. faptul de a se obișnui; adaptare. 2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acțiunea unui medicament, a unei otrăvi. (< fr. accoutumance) Vezi definitia »

ȚINÚTĂ, ținute, s. f. 1. Atitudine, poziție pe care o dă cineva corpului său. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta față de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; p. ext. îmbrăcăminte, costum, uniformă. ◊ Mare ținută sau ținută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare sau de paradă, destinată pentru anumite solemnități sau ceremonii. Ținută de seară = îmbrăcăminte elegantă, de o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în timpul campaniei. 3. (Fon.) Poziția pe care o are organul vocal în timpul articulării sunetelor. – V. ține (după fr. tenue). Vezi definitia »

DIALÍZĂ s.f. Trecere a unei substanțe dizolvate printr-o membrană care desparte soluția de dizolvantul pur. [< fr. dialyse, cf. gr. dialysis < dia – prin, lysis – separație]. Vezi definitia »

SAFRANÍNĂ s.f. Colorant roșu sau roz-violet, folosit pentru bumbac. [< fr. safranine]. Vezi definitia »

DIPSÁDĂ s.f. Șarpe fabulos a cărui mușcătură ar fi cauzat o sete mortală; dipsas. [< fr. dipsade]. Vezi definitia »