PISTÍL¹, pistiluri, s. n. 1. Organ femel de reproducere a plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat. 2. Piesă de sticlă, de porțelan etc. cu care se sfărâmă, se pulverizează, se amestecă sau se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice; pisălog. [Pl. și: pistile] – Din fr. pistil. Vezi definitia »

DIGERÁBIL, -Ă, digerabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care se poate digera (cu ușurință); digestibil. – Din fr. digérable. Vezi definitia »

LIBERÁBIL, -Ă, liberabili, -e, adj. (Despre imobile) Care poate fi eliberat (imediat). – Din fr. libérable. Vezi definitia »

IMPUTÁBIL, -Ă, imputabili, -e, adj. Care poate fi imputat cuiva. – Din fr. imputable. Vezi definitia »

INEVITÁBIL, -Ă, inevitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi evitat, care este de neînlăturat, de neocolit; ineluctabil, fatal. – Din fr. inévitable, lat. inevitabilis. Vezi definitia »