Definita cuvantului inventar
INVENTÁR s.n. Listă, registru etc. cuprinzând toate lucrurile care constituie averea unei gospodării, a unei instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. ◊ A face inventarul = a inventaria. ♦ (Fig.) Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.). [< fr. inventaire, cf. lat. inventarium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu inventar
BIȘNIȚÁR, bișnițari, s. m. (Fam.) Persoană care practică afacerismul, realizând profituri personale pe căi necinstite, meschine; gheșeftar. – Bișniță + suf. -ar. Vezi definitia »
PENINSULÁR, -Ă adj. 1. (și s. m. f.) (locuitor) al unei peninsule. 2. în formă de peninsulă. (< fr. péninsulaire) Vezi definitia »
GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar. Vezi definitia »
OBITUÁR s. n. 1. depozit mortuar unde se păstrează corpurile presupuse a fi în stare de moarte aparentă. 2. listă de oameni decedați; pomelnic. (< fr. obitoire, lat. obituarium) Vezi definitia »
VELÁR1, -Ă, velare, adj.n. și f., s. f. (Sunet) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului. – Din fr. vélaire. Vezi definitia »