îndeléte adv. – 1. Alene, cu încetul, fără grabă. – 2. La îndemînă, comod. – 3. (Înv.) Timp potrivit, moment oportun. Sl. lĕto „timp”, cf. leat, cu pref. înde- (Pușcariu, Dacor., I, 232-4; DAR). Mai puțin probabilă este der. din alb. letë „ușor” (Weigand, BA, III, 218). Este de asemenea posibil să aibă în vedere o compunere a lui lĕto cu de-, și ca adăugarea tîrzie a lui în-, căci circulă încă der. deletnic, adj. (pregătit; iscusit), cu var. mai rară îndeletnic; cf. (în)deletnici, vb. (a se ocupa, a-și trece vremea; a se dedica). Vezi definitia »

a scoate (pe cineva) la salamet expr. (înv.) a distruge (pe cineva) din punct de vedere material, a ruina (pe cineva). Vezi definitia »

școlaricéște adv. (înv.) școlărește. Vezi definitia »

PENDÍNTE adj. invar. 1. Care este subordonat cuiva, care depinde de... 2. Care n-a fost încă soluționat, care urmează să fie rezolvat; (despre probleme în litigiu) care este în curs de cercetare, care așteaptă să fie judecat. – Din lat. pendens, -ntis, fr. pendant. Vezi definitia »

COMPLEMENTARITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este complementar. (< fr. complémentarité) Vezi definitia »