scăuníme, scăuními, s.f. (înv. și reg.) teritoriul unui scaun (unitate administrativ-teritorială veche în Ardeal). Vezi definitia »

ANÚME² adv. 1. Cu numele de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, intenționat; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis; exact. Cât anume ? – Din a³ + nume. Vezi definitia »

OBȘTÍME s. f. (Înv.) Obște (1). – Obște + suf. -ime. Vezi definitia »

viérme (-mi), s. m. – Animal nevertebrat lipsit de picoare. – Mr. vermu, megl. varmi, istr. l’erm. Lat. vĕrmis (Pușcariu 1881; REW 9231), cf. it., sp., port. verme, prov., cat. verm, fr. ver. – Der. viermănar, s. m. (insectă, Sarcophaga carnaria); viermănos, adj. (cu viermi, mîncat de viermi); viermănoșa, vb. refl. (a se umple de viermi); viermar, s. n. (pensă de scos paraziții de pe oi); viermăt (var. viermărit), s. n. (mulțime de viermi, forfotă); viermărie, s. f. (viermărit; forfoteală); viermui, vb. (a mișuna, a forfoti). Vezi definitia »

FUNCȚIONĂRÍME s. f. Număr mare de funcționari; totalitatea funcționarilor. [Pr.: -ți-o-] – Funcționar + suf. -ime. Vezi definitia »