RĂȚOIÁȘ, rățoiași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui rățoi¹. [Pr.: -țo-iaș] – Rățoi¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

fluieraș, fluierași s. m. (în sport) arbitru. Vezi definitia »

Ș¹ s. m. invar. A douăzeci și treia literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă (2)). [Pr.: șe]. Vezi definitia »

a se uita chiorâș / ponciș (la cineva) expr. a avea / a simți o antipatie puternică (față de cineva). Vezi definitia »

aldămáș (-șúri), s. n. – Cinstire, băutură oferită după încheierea unei tranzacții. Mag. áldomás „cinstire”, de la áldani „a binecuvînta” (Cihac, II, 475; Berneker 27; Gáldi, dict., 86); cf. rut. odomaš „dar, cadou”, sb. aldumaš „salariu”, slov. aldomaš „salariu”. – Der. aldămășar, s. m. (Trans., persoană care are dreptul la o cinste). De la áldani există în Trans. a aldui, vb. (a binecuvînta), alduială, s. f. (binecuvîntare), cf. Gáldi, Dict., 100. Vezi definitia »