RIZODÉRMĂ, rizoderme, s. f. Epidermă a rădăcinii formată dintr-un singur strat de celule, din care iau naștere perii absorbanți. – Din fr. rhizoderme. Vezi definitia »

CUCÚTĂ, cucute, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament; dudău, buciniș (Conium maculatum). ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...). ◊ Compuse: cucută-de-apă = plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă (Cicuta virosa); cucută-de-pădure = plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe (Galium schultesii). – Lat. *cucuta (= cicuta). Vezi definitia »

ODĂÍȚĂ, odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie; cămăruță. – Odaie + suf. -iță. Vezi definitia »

DÍNĂ¹ s. f. unitate de măsură pentru forță egală cu forța imprimată de accelerația de 1 cm/sec² asupra unui punct material cu masa de un gram. (< fr. dyne) Vezi definitia »

DECOZÍNĂ, decozine, s. f. Alcaloid extras din planta nemțișor, care ajută la scăderea tensiunii arteriale și la rărirea ritmului cardiac. – Din fr. décozine. Vezi definitia »