abáte² vb. I. tr., refl. a (se) îndepărta de la o direcție, o normă, o linie de conduită. II. tr. a doborî, a culca la pământ. III. refl. a se năpusti (asupra). IV. intr. a-i veni cuiva o idee, a i se năzări. (< lat. abbattere, fr. abattre) Vezi definitia »

NEEXCITABILITÁTE s. f. Lipsă de excitabilitate; (rar) inexcitabilitate. – Ne- + excitabilitate. Vezi definitia »

apárte adv. – 1. În mod separat. – 2. Deosebit, special. – 3. (S. m.) Dialog fără martori, discuție cu sine. It. aparte, cf. fr. aparté. Vezi definitia »

PERMEABILITÁTE s. f. 1. Însușire a unui material de a fi permeabil. 2. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre inducția magnetică și intensitatea câmpului magnetic. [Pr.: -me-a-] – Din fr. perméabilité. Vezi definitia »

suméte (-t, -més), vb. – 1. A-și ridica mînecile sau poalele. – 2. A suci, a răsuci. Lat. submittĕre (Cipariu, Gram., 368; Pușcariu 1692; REW 8382), cf. it. sommettere, prov. sometre, sp., port. someter. Vezi definitia »