Definita cuvantului invocare
INVOCÁRE s.f. Acțiunea de a invoca și (rar) rezultatul ei; invocație. [< invoca].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu invocare
APĂRĂTOÁRE, apărători, s. f. Nume dat unor obiecte cu rol protector. – Din apăra + suf. -(ă)toare. Vezi definitia »
RĂPÚNERE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) răpune și rezultatul ei; pieire, moarte; înfrângere, doborâre. – V. răpune. Vezi definitia »
PROTESTÁRE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. – V. protesta. Vezi definitia »
NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s. f. Lipsă de potrivire, de concordanță, de conformitate; dezacord, discrepanță. – Ne- + potrivire. Vezi definitia »
ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de a (se) albi. Vezi definitia »