ORZIȘÓR s. n. 1. (Pop.) Diminutiv al lui orz; orzuleț. 2. Pastă făinoasă în forma și de mărimea unui bob de orz, care se fierbe în supă. – Orz + suf. -ișor. Vezi definitia »

CISTOFÓR², -Ă s. m. f. (ant.) cel care purta o cistă (1) la procesiuni. (< fr. cistophore, lat. cistophorus) Vezi definitia »

ARZĂTÓR³, -OÁRE, arzători, -oare, adj. 1. Care arde, care dogorește; fierbinte. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluție imediată; urgent. Problemă arzătoare. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

TAHOGENERATÓR s.n. Microgenerator electric utilizat în instalațiile automate pentru a măsura viteza unghiulară sau tensiunea electrică; tahometru electric. [< fr. tachogénérateur]. Vezi definitia »

FÚNCTOR s.m. (Log.) Expresie care determină altă expresie; operator logic. [Cf. fr. foncteur]. Vezi definitia »