Definita cuvantului invocație
INVOCÁȚIE s.f. Invocare. ♦ Parte a unei opere literare în care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. [Gen. -iei, var. invocațiune s.f. / cf. fr. invocation, lat. invocatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu invocație
PODOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care se ocupă cu studiul piciorului. [Gen. -iei. / < fr. podologie, cf. gr. pous – picior, logos – știință]. Vezi definitia »
HORIPILÁȚIE s.f. v. oripilație. Vezi definitia »
erezie raspandita de preotul roman Sabellius in sec 3, care sustinea ca Dumnezeirea nu este treime ci se manifesta ca o monada: Tata in creatie, Fiu in rascumparare si Duh Sfant in Sfintire Vezi definitia »
FOTOCROMOTIPOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere fotomecanică a culorilor pentru ilustrarea cărților, a revistelor etc. (< fr. photochromotypographie) Vezi definitia »
PROTOISTÓRIE s.f. Perioadă intermediară între preistorie și istorie, corespunzând epocii fierului, din care datează primele informații scrise. [Cf. fr. protohistoire]. Vezi definitia »