ATÍPIC, -Ă adj. care nu prezintă caracterele tipului. (< fr. atypique) Vezi definitia »

POÉTIC, -Ă, poetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține poeziei, privitor la poezie. ♦ De poet. 2. Adj. Fig. Care poate inspira pe poeți, demn de a fi motiv de inspirație; p. ext. impresionant, fermecător. 3. S. f. (Și adjectival, în sintagma artă poetică) Tratat despre creația poetică; ansamblu de reguli pentru alcătuirea unei opere literare; ramură a teoriei literaturii care se ocupă de creația poetică. 4. S. f. Ansamblu de forme și de principii poetice (1) caracteristice unei epoci sau unui curent literar; manieră poetică caracteristică unui poet. – Din ngr. poiitkós, poiitikí, lat. poeticus, poetica, it. poetico, poetica, fr. poétique. Vezi definitia »

AZÓIC¹, -Ă adj. (Despre un mediu) Lipsit de animale; (despre terenuri) lipsit de fosile. [Pron. -zo-ic. / cf. fr. azoïque < gr. a – fără, zoon – animal]. Vezi definitia »

TALÁMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ține de talamus, al talamusului. – Din fr. thalamique. Vezi definitia »

APODÍCTIC, -Ă, apodictici, -e, adj. (Despre judecăți, demonstrații etc.) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene și însușirile lor, care exclude posibilitatea unei opoziții; indiscutabil. – Fr. apodictique (lat. lit. apodicticus). Vezi definitia »