DIATÉZĂ², diateze, s. f. Predispoziția unei persoane de a contracta anumite boli. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathèse. Vezi definitia »

SUBFILIÁLĂ s. f. secție a unei întreprinderi sau instituții, mai mică decât filiala. (< sub- + filială) Vezi definitia »

CORĂBIOÁRĂ, corăbioare s. f. 1. Diminutiv al lui corabie. 2. Prăjitură preparată din aluat fraged. [Pr.: -bi-oa-] – Corabie + suf. -ioară. Vezi definitia »

MÚZICĂ s.f. 1. Arta de a îmbina în mod armonios sunete pentru a exprima idei, sentimente. 2. Știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. Operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. 4. Formație instrumentală; orchestră. ◊ Muzică militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. [Var. musică s.f. / < lat., it. musica, fr. musique < gr. mousike – arta poeziei și a cântecului]. Vezi definitia »

DIPLOGENÉZĂ s.f. Monstruozitate caracterizată prin reunirea a doi fetuși într-un singur corp. [< fr. diplogenèse, cf. gr. diploos – dublu, genesis – generație]. Vezi definitia »