Definita cuvantului bandieră
bandiéră (bandiére), s. f. – (Înv.) Steag, flamură. – Mr. bandieră, megl. banderă. It. bandiera, de unde provin și ngr. μπαντιέρα, alb. bandierë, tc., bg. bandera. Sec. XVIII, puțin folosit. Și mai puțin se întrebuințează forma veche banieră (‹ fr. banniére), galicism din epoca romantică. Mr. din it. (Ruffini 328).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bandieră
pigulitúră, pigulitúri, s.f. (înv. și reg.) migală, migăleală. Vezi definitia »
SÚȘĂ, sușe, s.f. (Livr.) Origine, sursă. ♦ (BioMed.) Proveniență a unei entitati biologice. – Din fr. souche. Celula sușă sau celulă stem, celulă precursoare, celulă progenitoare, o celulă nespecializată din care se vor diferenția noi tipuri de celule. Vezi definitia »
DÁGĂ s.f. Pumnal cu lama scurtă și lată. [Pl. dăgi. / < fr. dague, it. daga]. Vezi definitia »
ETNOGENÉZĂ s. f. 1. proces de formare a unui popor; etnogenie. 2. ramură a antropologiei care studiază originea și filiația raselor și a popoarelor. (< fr. ethnogenèse) Vezi definitia »
SEMIÓZĂ s. f. ramură a semioticii care studiază procesele dinamice de transfer și transformare a simbolurilor. (< engl. semiosis) Vezi definitia »