Definita cuvantului bănui
bănuí (-uésc, bănuít), vb. – 1. (Trans.) A regreta, a (se) lamenta. – 2. a se simți jignit, a se ofensa. – 3. A avea o părere proastă; a reproșa, a face mustrări. – 4. A-și face o părere, a considera, a socoti. – 5. A presupune, a presimți. – Var. băni, (înv.) a deranja, a supăra. Mag. bánom „regret” sau „îmi pare rău”. (Cihac, II, 478; Berneker 42; DAR; Gáldi, Dict., 103); cf. bănat. A trecut din mag. în cr. banoveti, rut. banuvati, bg. din Trans. banuva (Miklosich, Bulg., 119). Der. bănuielnic, adj. (suspect; îndoielnic); bănuială, s. f. (reproș, suspiciune); bănuitor, adj. (care bănuiește, lipsit de încredere).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bănui
DISTRIBUÍ vb. IV. tr. A împărți la mai multe persoane; a repartiza în mai multe locuri. [Pron. -bu-i, p.i. distríbui, 3,6 -ie. / < fr. distribuer, cf. lat. distribuere]. Vezi definitia »
ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă. Vezi definitia »
CONTRIBUÍ, contríbui, vb. IV. Intranz. A-și aduce contribuția (morală sau materială), a participa la o acțiune comună; a înlesni apariția sau dezvoltarea unui lucru. – Din fr. contribuer, lat. contribuere. Vezi definitia »
îmburzuluí, îmburzuluiésc, vb. IV refl. (reg.) a se supăra, a se mânia, a se înfuria, a se burzului. Vezi definitia »
ștrăpățuí, ștrăpățuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a sâcâi; a hărțui; a pune pe drumuri. 2. (despre obiecte) a uza, a deterioara. Vezi definitia »