priród, priróduri, s.n. (înv.) neam. Vezi definitia »

EPISÓD s.n. 1. Parte a acțiunii în vechea tragedie greacă, desfășurată între două intervenții ale corului. ♦ Parte dintr-o operă literară circumscrisă la un singur moment, la înfățișarea unei singure situații. 2. Acțiune secundară legată de acțiunea principală a unui poem, a unui roman etc. ♦ (Muz.) Secțiune mijlocie construită într-o tonalitate aparte, pe teme proprii, intercalată între părțile principale ale unei compoziții mari. 3. Întămplare, incident, fapt accesoriu. [Pl. -oade, -oduri, var. epizod s.n. / < fr. épisode, cf. gr. episodion – ceea ce vine din afară]. Vezi definitia »

lihód adj. – 1. (Trans.) Livid,. flămînd. – 2. (Mold., Trans.) Anost, searbăd. – Mr. lihud „flămînd”. Ngr. λιχούδης „flămînd” (Pascu, II, 57). Pentru transferul semantic, cf. cele două sensuri în leșinat. – Der. lihodeală, s. f. (vorbă, faptă anostă); lihozi, vb. (Trans., a produce slăbiciune, a omorî prin foame). Vezi definitia »

FENACÓD s. m. mamifer fosil, de mărimea unui câine, strămoș al erbivorelor imparicopitate. (< lat. phenacodus) Vezi definitia »

ANTICATÓD, anticatozi, s. m. Placă metalică montată în interiorul unui tub de raze X, care, lovită de razele catodice, devine izvor de raze X. – Fr. anticathode (< gr.). Vezi definitia »