Definita cuvantului bărătui
bărătuí (-uésc, -it), vb. – A cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – Var. bărăta, bărătăi, bărăți. Sb. baratati „a tîrgui”, din it. barattare „a face schimb” (DAR; Iordan, BF, II, 55). Candrea, GS, VI, 321, presupune ca etimon lat. balatrare, cf. sp. baladrar, port. bradar (Corominas, I, 372), însă această ipoteză pare puțin convingătoare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bărătui
HĂUÍ, pers. 3 hắuie, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hui. – Onomatopee. Vezi definitia »
ȚEPUÍ, țepuiesc, vb. IV. tranz. și refl. (Arg.) 1. Tranz. A păcăli, a înșela, a escroca; a frauda; a da țeapă (cuiva). 2. Refl. A se lăsa păcălit, înșelat, escrocat; a lua țeapă. – Din țeapă + suf. -ui. Vezi definitia »
firuí, firuiésc, vb. IV (înv.) 1. a toarce. 2. a coase, a broda. Vezi definitia »
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui. Vezi definitia »
TĂLPUÍ, tălpuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune talpă la încălțăminte; a pingeli. ♦ A înlocui tălpile rupte de la ciorapi. 2. A pune o șină de fier la talpa plugului, la tălpile unei sănii etc. – Talpă + suf. -ui. Vezi definitia »