Definita cuvantului barbă
bárbă (-ắrbi), s. f. – Păr crescut pe bărbie și pe obraji. – Mr., megl. barbă, istr. borbę. Lat. barba (Pușcariu 182; REW 994; Candrea-Dens., 133; DAR) comun tuturor limbilor romanice. – Der. bărbărie, s. f. (bătrîn ramolit, boșorog); bărbos, adj. (cu barbă); bărbușoară, s. f. (caracudă, plevușcă). Din rom. provine săs. bärbos. – Cf. și bărbat.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu barbă
femeiúșcă, femeiúște, s.f. (pop.) 1. femeie drăguță și vioaie. 2. femeie rea, a dracului; femeie cu purtări rele; muierușcă. 3. bărbat condus de femeie în căsnicie. 4. animal de sex feminin. 5. scândurică cu găurele la războiul de țesut; muierușcă, găurar, găureancă, scânduriță, potiheci, bărbătuș. Vezi definitia »
FOTOSTEREOGRÁMĂ s. f. ansamblu de două fotograme corespondente care conțin același obiectiv din fotoperspectiva realizată din două puncte de stație diferite. (< fr. photostéréogramme) Vezi definitia »
SEBOPOIÉZĂ s.f. Secreție de sebum. [Pron. -po-ie-. / < fr. sébopoïèse]. Vezi definitia »
FENOLFTALEÍNĂ s.f. Colorant preparat din fenol, folosit în chimie ca indicator acid-bază. [Pron. -le-i-. / < fr. phénolphtaléine]. Vezi definitia »
SERÁTĂ, serate, s. f. Reuniune, întrunire cu caracter muzical, literar etc.; spec. petrecere de seară cu dans. – Din it. serata. Vezi definitia »