Definita cuvantului barbă
bárbă (-ắrbi), s. f. – Păr crescut pe bărbie și pe obraji. – Mr., megl. barbă, istr. borbę. Lat. barba (Pușcariu 182; REW 994; Candrea-Dens., 133; DAR) comun tuturor limbilor romanice. – Der. bărbărie, s. f. (bătrîn ramolit, boșorog); bărbos, adj. (cu barbă); bărbușoară, s. f. (caracudă, plevușcă). Din rom. provine săs. bärbos. – Cf. și bărbat.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu barbă
corlátă2, corláte, s.f. (reg.) prună tânără deformată de o ciupercă. Vezi definitia »
ZĂLĂUÁNCĂ, zălăuánce, s.f. Femeie născută și crescută în municipiul Zalău. ♦ Locuitoare din municipiul Zalău. [sil. -lă-uan-, g.-d. art. zălăuáncei] (din zălăuan + suf. -că) Vezi definitia »
BATISFÉRĂ s.f. Nacelă sferică care permite omului să coboare la câteva sute de metri adâncime pentru cercetări submarine. [< fr. bathysphère, cf. gr. bathys – adânc, sphaira – sferă]. Vezi definitia »
FUSTIȘOÁRĂ, fustișoare, s. f. Diminutiv al lui fustă; fustiță. – Fustă + suf. -ișoară. Vezi definitia »
DUODIÓDĂ s.f. Tub electronic care conține într-un singur înveliș două diode. [Pron. du-o-di-o-. / < germ. Duodiode]. Vezi definitia »