TELELOÁICĂ, teleloaice, s. f. (Înv.) Soția telalului; vânzătoare ambulantă (de haine vechi). – Telal + suf. -oaică. Vezi definitia »

SENINEÁȚĂ s. f. (Rar) Seninătate [Var.: (reg.) sănineáță s. f.] – Senin + suf. -ață. Vezi definitia »

TOHÁRICĂ adj. limbă ~ = limbă indo-europeană vorbită în Asia Centrală (Turkestanul chinez), care folosește o scriere cu alfabet hindus. (< germ. tocharisch) Vezi definitia »

cánură s. f., g.-d. art. canurei; pl. - Vezi definitia »

PLASTÍDĂ, plastide, s. f. Constituent celular caracteristic plantelor superioare, cu rol important în procesele biochimice și de sinteză. – Din fr. plastide. Vezi definitia »