Definita cuvantului barbură
bárbură (-re), s. f. – 1. Sărbătoare a sfintei Barbara. În această zi se obișnuiește să se ungă fața copiilor cu miere, zahăr sau cu suc de fructe de călin pentru a-i feri de vărsat. – 2. Plantă, călin (Viburnum opulus). Lat. Barbara (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191). Cuvîntul și obiceiul, de origine catolică, trebuie să fie relativ moderne. – Der. bărbura, îmbărbura, vb. (a ține obiceiul de ziua sfintei Barbara; a unge fața copiilor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu barbură
MEZAVENTÚRĂ s.f. (Franțuzism) Pățanie, accident plictisitor; boroboață. [Cf. fr. mésaventure]. Vezi definitia »
MIZÉNĂ s. f. catarg al unei nave, între botul acesteia și arborele central. (< fr. misaine) Vezi definitia »
MORÚLĂ s.f. (Biol.) Prima fază în dezvoltarea unui embrion, având aspectul unei mure. [< fr. morula, cf. lat. morum – mură]. Vezi definitia »
GLOMERÚLĂ s. f. 1. organ format dintr-un vas de sânge sau țesut limfoid cu aspect de ghem. 2. element al rinichiului. 3. bulgăr mic de pământ de diferite forme și mărimi. 4. inflorescență globulară constituită din flori inserate pe un peduncul foarte mic. ◊ fruct compus provenind dintr-o astfel de inflorescență. (< fr. glomérule) Vezi definitia »
PASTELÍSTICĂ s.f. Procedeu de realizare a pastelului. [Cf. it. pastellistica]. Vezi definitia »