Definita cuvantului barcă
bárcă (bắrci), s. f. – Ambarcație mică. – Mr., megl. varcă, barcă. It.
barca, probabil pe cale orientală: cf. tc., bg. barka, ngr. μτάρκα și βάρkα, alb. barkë. Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) a crezut în mod eronat că este vorba de păstrarea directă a lat. barca. Cuvîntul mr. din ngr. și direct din it. (Ruffini 328). Der. barcagiu, s. m. (luntraș); debarca, vb., pe baza fr. débarquer; îmbarca, vb., ca fr. embarquer; debarcader, s. n., ca fr. débarcadère; îmbarcațiune, s. f., din fr. embarcation.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu barcă
țapínă (-ne), s. f. – Cîrlig, cange. – Var. sapin(ă), țapin. Slov. capin (Candrea), legat de it. zappa, cf. tirol. zappîn (Miklosich, Fremdw., 80). Vezi definitia »
NAIÁDĂ s. f. (mit.) nimfă a izvoarelor și a râurilor. ◊ (fig.) femeie foarte frumoasă, grațioasă. (< fr. naïade) Vezi definitia »
BÍVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. ♦ Fig. Epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, insensibile. – Bg. bivolica. Vezi definitia »
zacúscă s. f., g.-d. art. zacúștei; (sorturi) pl. zacúste Vezi definitia »
DIOCÉZĂ s. f. 1. fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului Roman (din sec. IV), create de Dioclețian. 2. circumscripție ecleziastică condusă de un (arhi)episcop; dieceză, eparhie. (< fr. diocèse, lat. diocesis, gr. dioikesis) Vezi definitia »