a încasa un frecuș / un perdaf / o săpuneală expr. a fi aspru mustrat / certat. Vezi definitia »

costumaș, costumașe s. n. (dim., iron.) lucrător al Direcției a V-a a Securității, poliția politică comunistă, care avea misiunea de a patrula la vedere pe Calea Victoriei, între sediile fostului Comitet Central al P.C.R. și al fostului Consiliu de Stat. Vezi definitia »

părăúș, părăúșe, s.n. (reg.) pârâiaș. Vezi definitia »

tăináș, tăináși, s.m. (reg.) persoană care vorbește în taină cu alții. Vezi definitia »

fedeléș (-șe), s. n. – 1. Vas acoperit. – 2. Ploscă. – 3. Dans popular care se dansează în ajunul nunții. Mag. fedeles „cu capac”, de la fedel „cuvertură” (DAR; Gáldi, Dict., 89). Cihac, II, 497, îl punea greșit în legătură cu vadră, prin intermediul mag. veder. – Der. fedeleși, vb. (Arg., a lega strîns, a lega de mîini). – Din mag. fedo provine fedeu, s. n. (Trans., capac). Vezi definitia »