chioș adj. m. (reg.) spân. Vezi definitia »

coș (-șuri), s.n. – 1. Obiect din împletitură de nuiele, care servește la transportul obiectelor. – 2. Năvod de pescuit. – 3. Stup. – 4. (Trans.) Albie, covată. – 5. (Înv.) Sicriu, coșciug. – 6. Coteț. – 7. Hambar. – 8. Loitră, ladă la car. – 9. La moară, parte în care se toarnă grăunțele la măcinat. – 10. Horn, hogeac. – 11. Împletitură de nuiele, leasă. – 12. Acoperămînt, capotă de trăsură. – 13. Față de pernă. – 14. Ghizd, colac de fîntînă. – 15. Ladă de teasc. – 16. Formă pentru brînză sau recipient pentru fragi, din coajă de copac, mai ales de brad. – 17. Mașină de urzit. – 18. Torace. – 19. Carapace de rac. – Mr., megl. coș. Sl. košĭ „coș” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; Conev 64); cf., bg., sb., slov., rus. koš, pol. kosz, mag. kas, alb. koš. – Der. coșuleț, s.n. (dim. al lui coș; lumînare în spirală care se ducea la biserică, după tradiție, de Vinerea Mare); coșară, s.f. (coș, obiect), din mag. kosár, sb. košar; coșarcă, s.f. (coș, obiect; hambar, ciur), din mag. kosárka; coșar, s.m. (împletitor de nuiele; hornar); coșerie, s.f. (meseria de coșar); coșerar, s.m. (împletitor de coșuri); coșercar, s.m. (împletitor de coșuri); coșercărie, s.f. (meseria de coșar). – Cf. coșar, coșniță. Vezi definitia »

centraș, centrași s. m. șef al unei centru de umplere și comercializare a buteliilor de gaz. Vezi definitia »

BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Din buruieni (pl. lui buruiană) + suf. -iș. Vezi definitia »

BUZIAȘ, oraș în jud. Timiș, la 34 km SE de Timișoara; 7.610 loc. (1991). Fabrică de încălț. și de conf.; produse alim. (panificație, preparate din lapte). Veche stațiune balneară (primele stabilimente au fost construite în 1819) cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, clorusodice folosite în special pentru tratarea afecțiunilor cardiovasculare. Îmbuteliere de ape minerale. Atestat documentar din 1320. Declarat oraș în 1956. Vezi definitia »