HÚLĂ s. f. mișcare ondulatorie a suprafeței mării, după, sau înaintea furtunii. (< fr. houle) Vezi definitia »

opálcă, opắlci, s.f. (reg.) sac în care se dă nutreț la cai. Vezi definitia »

țițiváră s.f. (reg.) 1. pițigoi. 2. cinteză. 3. o specie de privighetoare. Vezi definitia »

GLOÁTĂ, gloate, s. f. 1. (Depr.) Mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură. 2. (În orânduirea feudală) Unitate de infanterie alcătuită din țărani. – Din sl. glota. Vezi definitia »

spínță, spínțe, s.f. (înv.) contribuție pe care o plăteau turcilor locuitorii Țărilor Române. Vezi definitia »