CRATÉR s.n. 1. Vas mare din antichitate, frumos pictat cu scene mitologice și cu două torți laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe. 2. Deschizătură largă și conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava. ♦ Gaură în formă de pâlnie. [Pl. -re. / < fr. cratère, lat. crater, gr. krater]. Vezi definitia »

CARTIER [cartié], Jacques (1491-1557), navigator francez. A întreprins patru călătorii către Canada (din 1534), explorînd ins. Newfoundland, țărmurile Labrador, str. Belle-isle și Cabot, G. și fl. Sf. Laurențiu, ins. Anticosti și Prince Edward. Vezi definitia »

DREIKÁNTER s.n. Bloc oscilant, șlefuit pe trei fațete datorită acțiunii conjugate a coroziunii și a deflației. Formarea fațetelor se explică prin rostogolirea pietrelor, ca urmare a excavării nisipului de la bază, și prin oprirea lor pe o suprafață plană. [Sursa: M. Ielenicz și colaboratorii, 1999, Dicționar de geografie fizică, Editura Corint, București] Vezi definitia »

BOUGUER [bughér], Pierre (1698-1758), astronom, fizician și matematician francez. A pus bazele fotometriei. Vezi definitia »

cáper (cáperi), s. m. – Arbust spinos. Germ. Kapper, din it. cappero. Termen comercial (arab. alkabbar, cf. sp. alcaparra, fr. câpres), introdus prin circuitul comercial occidental. După DAR, din ngr. ϰαππάρις, cf. sb. kapara; dar fonetismul prezintă dificultăți. – Der. caperă, s. f. (fruct de caper). Vezi definitia »