HALCÁ, halcale, s. f. (Înv.) 1. Verigă, cerc (de metal). ♦ Scoabă sau legătură de fier la ziduri. 2. Cerc de fier prin care se arunca, din galop, sulița la jocul oriental numit gerid; p. ext. jocul însuși. – Din tc. halka. Vezi definitia »

sunca s.n. (reg) mag. sonko Vezi definitia »

raluca se clatina Vezi definitia »

UNIFICÁ vb. I. tr. 1. a face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți. 2. a reduce la un singur sistem; a face unitar. II. refl. a se uni. (< fr. unifier, lat. unificare) Vezi definitia »

SUPRAÎNCĂRCÁ, supraîncárc, vb. I. Tranz. A încărca peste măsură; a împovăra pe cineva cu o muncă exagerată. [Pr.: -pra-în-] – Supra- + încărca (după fr. surcharger). Vezi definitia »