CINGHÉL, cingheluri, s. n. Cârlig special la balanță, de care se atârnă marfa pentru a fi cântărită. ♦ Cârlig de care se atârnă carnea în măcelărie. – Tc. çengel. Vezi definitia »

a se căca pe el expr. (vulg.) 1. a defeca în chiloți / în izmene etc. 2. a se grozăvi, a se lăuda. 3. a minți, a duce cu vorba. 4. a se speria. Vezi definitia »

RÁȘEL s.n. Mașină de tricotat, având două sisteme de ace cu limbă. ◊ Tricot rașel = tricot din urzeală cu legături caracteristice obținut la această mașină. [< germ. Raschel(maschine)]. Vezi definitia »

FLAGÉL I. s. n. 1. (ant.) bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (fig.) nenorocire mare, dezastru, calamitate, boală. II. s. m. 1. filament mobil, la unele protozoare și spermatozoizi, la unele celule ori gameți (la alge) ca organ de locomoție. 2. tulpină secundară, uneori floriferă. ◊ ramură filiformă (la briofite). (< fr. flagelle, lat. flagellum) Vezi definitia »

VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel. Vezi definitia »