ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghițitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + suf. -ătură. Vezi definitia »

DOGMÁTICĂ, dogmatici, s.f. – V. dogmatic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

IMUNOGENÉTICĂ s.f. – V. imunogenetic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

FURBÚRĂ s. f. congestie și inflamație a copitei (la cai sau la boi), provocată de o răceală ori de oboseală. (< fr. fourbure) Vezi definitia »

COVĂSEÁLĂ, covăseli, s. f. (Pop.) Lapte prins sau covăsit, întrebuințat drept cuib pentru fermentarea laptelui dulce. – Covăsi + suf. -eală. Vezi definitia »