ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus. Vezi definitia »

RÚCSAC, rucsacuri, s. n. Sac de turism, purtat, mai ales de excursioniști, în spate; raniță. – Din germ. Rucksack. Vezi definitia »

SALMIÁC s. n. clorură naturală de amoniu; țipirig. (< germ. Salmiak) Vezi definitia »

măndălác s.m. (reg.) plantă alimentară care face tuberculi cărnoși și aromatici; baraboi, alunele. Vezi definitia »

DÍAC², diace, s. n. Diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție, sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei. [Pr.: di-ac] – Din fr. diac. Vezi definitia »