a-i da inima brânci expr. a avea poftă să..., a fi predispus să... Vezi definitia »

túci (-iuri), s. n. – 1. Fontă. – 2. Ceaun, oală, tingire. – Mr., megl. tuci. Tc. tuç, din per. tuč „bronz” (Șeineanu, II, 385; Lokotsch 2098), cf. ngr. τούτσι, alb., bg., sb. tuč. – Der. tuciuriu, adj. (negru, brunet, oacheș; cenușiu, cafeniu). Vezi definitia »

AMICI, Giovanni Battista (1786-1863), astronom și optician italian. Contribuții în domeniul opticii (prisma A.). A perfecționat microscopul și luneta. Vezi definitia »

ÎNVECINICÍ vb. IV. v. înveșnici. Vezi definitia »

DOUĂZÉCI num. card. Număr având în numărătoare locul între nouăsprezece și douăzeci și unu. ◊ (Adjectival) Douăzeci de cărți. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul douăzeci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De douăzeci de ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte douăzeci de mașini. ◊ (Substantivat) Cinci de douăzeci. [Pr.: do-uă-] – Două + zeci. Vezi definitia »