CITOGENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la citogenetică. II. s. f. ramură a geneticii care studiază structura și comportamentul cromozomilor în mitoză și meioză. (< fr. cytogénétique) Vezi definitia »

TRÁCIC, -Ă adj. trac² (II). (< lat. thracicus) Vezi definitia »

jic, s.m. (reg.; în expr.) Jic de om = om tinerel și voinic. Vezi definitia »

INACTÍNIC, -Ă adj. (Fiz.; despre lumină) Care nu are acțiune chimică. [< fr. inactinique]. Vezi definitia »

TĂTÍC, tătici, s. m. Diminutiv al lui tată (1); tăticuț, tătișor, tătucă, tătuță. – Tată + suf. -ic. Vezi definitia »