EXALÁRE s.f. Acțiunea de a exala; exalație. [< exala]. Vezi definitia »

SCALPÁRE s.f. Acțiunea de a scalpa; jupuirea pielii capului. [< scalpa]. Vezi definitia »

INTONÁRE s.f. Acțiunea de a intona și rezultatul ei; intonație. [Var. întonare s.f. / < intona]. Vezi definitia »

sicofantíre, sicofantíri, s.f. (înv.) denunț. Vezi definitia »

RĂCOÁRE, (3) răcori, s. f. 1. Temperatură ușor scăzută, frig moderat; răcoreală. ◊ Loc. adv. (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros. Pe răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald. ◊ Expr. (Fam.) La răcoare = la închisoare. 2. Senzație de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere. 3. (De obicei la pl.) Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă; fior. ◊ Expr. A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva. – Din rece. Vezi definitia »