nojí², nojésc, vb. IV refl. (reg.) a se certa, a se insulta. Vezi definitia »

vârtejí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejésc, imperf. 3 sg. vârtejeá; conj. prez. 3 să vârtejeáscă Vezi definitia »

nojí¹, nojésc, vb. IV (reg.) 1. a lega tare, vârtos. 2. (refl.; despre sânge) a se închega. 3. a pune deoparte; a economisi. 4. a prospera, a progresa. 5. a crește. Vezi definitia »

pielejí, pielejésc, vb. IV (reg.) a jupui (de piele); a juli. Vezi definitia »

strují (-jésc, -ít), vb. – 1. (Înv.) A rade, a răzui. – 2. A ciopli, a tăia, a dăltui. – 3. A strunji. – 4. A dezghioca. – Megl. strujǫs, strujiri. Sl. stružiti „a răzui” (Tiktin; Conev 76), cf. bg. stražă, rus. stružitĭ. – Der. struj, s. n. (Mold., rosătură la copitele cailor); strujan, s. m. (cocean de porumb), pe care Conev 51 îl derivă din sl. struženŭ; strujea, s. f. (așchie); strujitură, s. f. (obiect răzuit sau dezghiocat, talaș, șpan); strujac s. n. (Trans. de N, saltea); strujniță, s. f. (rindea, cuțitoi; strungul rotarului), din sb. stružnica; nestrunjit, adj. (brut). – Din rom. provine mag. sztruzsál (Edelspacher 22). Cf. strung. Vezi definitia »