țâțóc, țâțoáce, s.n. (reg.) 1. furuncul. 2. ardei iute. Vezi definitia »

BREBENÓC, brebenoci, s. m. (Bot.) Saschiu. – Ucr. bervinok. Vezi definitia »

moțóc, moțoáce, s.n. (reg.) 1. moț care atârnă. 2. coc, conci. 3. harțag, neastâmpăr. 4. măciulie. Vezi definitia »

ENTEROCÓC, enterococi, s. m. (Biol.) Microb prezent în intestin. – Din fr. entérocoque. Vezi definitia »

sărîntóc (-ci), s. m. – (Trans., Banat) Sărac, calic. – Var. sărăntoc. Mag. szarándok „pelegrin” (Bogrea, Dacor., I, 272); pentru semantism, cf. calic. Der. din sl. sirotŭkŭ „orfan” (Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VII, 573) este numai indirectă. Este dubletul lui sărîndic, s. m. (Maram., orfan). Vezi definitia »