scîndúră (-ri), s. f. – Bucată de lemn cu formă dreptunghiulară, obținută prin tăierea longitudinală a buștenilor. – Mr. scîndură, megl. scǫndură. Lat. scandŭla (Pușcariu 1552; REW 7652), cf. calabr. scándula, cat. escandia, sp. escanda (arag. escalla), port. escandea. – Der. scîndurea, s. f. (scîndură mică; bulfeu la jug); scîndurice, s. f. (scîndură mică; piedică la războiul de țesut); scîndurărie, s. f. (scînduri multe; depozit de scînduri). Vezi definitia »

SÍRMĂ s. f. (ant.) mantie mare în tragedia greacă la actorii care interpretau roluri de zei. ◊ haină lungă cu trenă la grecii antici. (< fr., gr. syrma) Vezi definitia »

BOMBĂNEÁLĂ, bombăneli, s. f. Faptul de a bombăni; vorbe neînțelese spuse de cel care bombănește. Vezi definitia »

pájură (-re), s. f. – Acvilă (Aquila imperialis). – Var. pajeră, pajoră. Origine obscură. Pare să fie legat de rus. požratĭ „a devora”, cf. rut. pažera „rechin” (Densusianu, Rom., XXIII, 81; Tiktin), probabil datorită reputației de mîncău de care se bucură pajura în poveștile populare. Legătura cu pol. pazur „labă” (Cihac, II, 239) e mai puțin sigură. Vezi definitia »

LÉSĂ, lese, s. f. Curea cu care se leagă sau cu care sunt purtați câinii. – Din fr. laisse. Vezi definitia »