HIDROLACOLÍT s.m. Formă de relief periglaciară, din mușuroaie, în zonele subpolare, cu îngheț adânc al solului; pingo. (< fr. hydrolacolithe) Vezi definitia »

TULÍT, -Ă, tuliți, -te, adj. (Despre cereale) Culcat la pământ (de ploaie, de vânt); căzut. – V. tuli. Vezi definitia »

ghiuzít, -ă, adj. (reg.) zbârcit. Vezi definitia »

FÂRNÂÍT¹, fârnâituri, s. n. Faptul de a fârnâi. – V. fârnâi. Vezi definitia »

BELEMNÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. belemnon „săgeată”) s. m. (PALEONT.) Ordin de cefalopode dibranhiate, exclusiv fosile, cu cochilie calcaroasă, din care s-a păstrat partea inferioară masivă, de formă cilindro-conică (de glonte). Caracteristică pentru Mezozoic; apare în Triasic, dar dezvoltarea maximă o are în Jurasic și Cretacic, la sfîrșitul căruia dispare. Vezi definitia »