OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊ Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. și reg.) ovilí vb. IV] – Din rus. ohilet' „a se pipernici”. Vezi definitia »

DIALI- elem. „separare, despărțire”. (< fr. dialy-, cf. gr. dialyein, a separa) Vezi definitia »

șímli s.n. (reg.) cozoroc (la o șapcă). Vezi definitia »

mozolí (mozolésc, mozolít), vb. – 1. A molfăi, a morfoli. – 2. A mînji. Creație expresivă, după cum o demonstrează suf. său -li și semnificația sa. Der. din mag. majzolni (Cihac, II, 205), din ceh. mozoliti „a obosi” (Șeineanu, Dict.), din rut. mozoljuvati (Candrea) sau din rus. mazólitĭ „a produce bătături” (Scriban) nu convinge. Probabil că la aceeași rădăcină expresivă se referă mozoc (var. mosoc, mozac), s. m. (cîine; mucos, copil; persoană bosumflată), format ca motoc din mot- sau moțoc din moț (după Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 174, ar fi cuvînt dac; după Cihac, II, 204, din rus. mosĭka „cîine”; pentru Densusianu, GS, IV, 388, e legat de alb. madh „mare”). Cf. mozomaină, s. f. (Banat, pocitanie) și probabil mosoi, vb. (Trans., a molfăi, a rasoli). Vezi definitia »

SAPÉLLI s. m. arbore de origine africană, cu lemnul tare, roșu-brun, cu luciu auriu, fibra ondulată, textură fină, cu miros aromatic de cedru, folosit în ebenisterie. (< fr. sapelli) Vezi definitia »