MASTISÓL s. n. soluție cu care se lipesc perucile, bărbile, mustățile, nasurile false, în teatru. (după germ. Mastix) Vezi definitia »

BUTANÓL s. m. substanță din clasa alcoolilor, dizolvant servind pentru lacuri și intermediar în sinteze organice. (< fr. butanol) Vezi definitia »

MONTÍCOL, -Ă adj. (Rar) Care trăiește pe munți, din munți. [< fr. monticole, cf. lat. mons – munte, colere – a locui]. Vezi definitia »

MONOPÓL, monopoluri, s. n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominație într-un domeniu, într-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Pop.) Rachiu fabricat de o întreprindere care deține un monopol (1). 2. Privilegiu exclusiv, de drept și de fapt, pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. ♦ Întreprindere mare sau uniune de întreprinderi care concentrează în mâna lor producția și desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor prețuri mari și al obținerii unor profituri ridicate. 3. Fig. Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. – Din germ. Monopol, fr. monopole. Vezi definitia »

BENZÓL s. m. amestec de benzen, toluen și xilen, rezultat din distilarea gudroanelor de huilă. (< fr. benzol) Vezi definitia »