MINUTÁR, minutare, s. n. Acul care indică minutele (I 1) pe ceasornic. ♦ P. gener. (La pl.) Fiecare dintre cele două ace ale ceasornicului. – Minut + suf. -ar. Vezi definitia »

REPERTOÁR s. n. v. repertoriu. Vezi definitia »

FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre o întreprindere comercială, industrială etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ◊ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. Vezi definitia »

ȘĂTRÁR, șătrari, s. m. 1. Țigan nomad. 2. (Reg.) Negustor ambulant care vinde în bâlciuri, la șatră (3). 3. Titlu dat boierului care avea în pază corturile unei tabere în timp de război; persoană care avea acest titlu. – Șatră + suf. -ar. Vezi definitia »

tălpălár, tălpălári, s.m. (înv.) vânzător de tălpi de încălțăminte. Vezi definitia »