naratar= instanta a comunicarii in textul narativ literar, caracterizata prin participarea concreta a ,,alter egoului„ cititorului la discursul narativ realizat de catre narator; naratarul intradiegetic= naratarul care este prezent in cadrul naratiunii prin receptarea mesajului, fiind denumit si cititor fictiv; naratarul extradiegetic= entitatea stearsa, persoana in sine care realizeaza lecturarea (lectorul); (precizare: informatiile sunt extrase dintr-o carte de teorie literara) Vezi definitia »

FLORÁR, (2) s. m., (1) florari, s. m., (3) florare, s. n. 1. S. m. Persoană care cultivă sau vinde flori. 2. S. m. Numele popular al lunii mai⁴. 3. S. n. Instrument confecționat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane. [Var.: (2) florér s. m.] – Floare + suf. -ar. Vezi definitia »

ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s. n.] – Din sl. šestarŭ. Vezi definitia »

RUTINÁR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier) Vezi definitia »

spătár (-ri), s. m. – Boier de rangul întîi, șef al armatei; în Mold. era pîrcălab de Cernăuți. – Spătarul al doilea, boier de rangul doi, locțiitorul spătarului. Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – Der. spătăreasă, s. f. (nevastă de spătar); spătărel, s. m. (militar în subordinea spătarului); spătări, vb. (a exercita slijba de spătar); spătărie, s. f. (slujba și sediul spătarului; sala tronului; închisoare); spătăresc, adj. (al spătarului). Vezi definitia »