INSTITUÍRE s.f. Acțiunea, faptul de a institui; înființare, întemeiere. [Pron. -tu-i-. / < institui]. Vezi definitia »

AUTODEZVOLTÁRE s. f. Creștere, dezvoltare prin sine, de la sine. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + dezvoltare. Vezi definitia »

RALANTIZÁRE s.f. (Rar) Scădere a intensității unei mișcări, a vitezei, (fig.) a energiei. [După fr. ralentissement]. Vezi definitia »

ANTEMĂSURĂTOÁRE, antemăsurători, s. f. Evaluare cantitativă referitoare la o lucrare sau la o operație, făcută (în scris) înaintea executării ei. – Ante- + măsurătoare (după fr. avant-métré). Vezi definitia »

DESPĂRȚÍRE, despărțiri, s. f. Faptul de a (se) despărți. 1. Separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cât cineva stă despărțit; despărțit¹. 2. Divorț. 3. Diviziune, împărțire, segmentare. ♦ (Concr.) Despărțitură. ♦ (Înv.) Circumscripție (polițienească sau administrativă); p. ext. localul unde erau instalate birourile unei circumscripții. – V. despărți. Vezi definitia »