ȚOPĂIÁLĂ, țopăieli, s. f. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură. – Țopăi + suf. -eală. Vezi definitia »

joimăríță¹ s.f. (pop.) 1. ființă mitologică având înfățișarea unei femei urăte și spurcate, cu cap mare și cu părul despletit, cu dinții mari și rânjiți; muma-pădurii, sperietoare, ciuhă. 2. obicei țărănesc legat de ziua de joi (flăcăii controlează fetele dacă au tors lâna și inul până joi; dacă nu, ei percep o taxă în ouă, pentru a nu da foc lânii și inului netors). 3. buhă, bufniță. 4. (fig.) fată bătrână. Vezi definitia »

moícă s.f. (reg.) om moale, molatic. Vezi definitia »

șișcăveálă, șișcăvéli, s.f. (reg.) șișcăvire (pronunțare defectuoasă a anumitor sunete; vorbire peltică, sâsâită). Vezi definitia »

PRÓPTĂ, propte, s. f. (Reg.) 1. Proptea. 2. (În expr.) A se pune proptă sau a sta în proptă cuiva = a se opune, a se împotrivi. – Din propti (derivat regresiv). Vezi definitia »