BUIÉSTRU¹ s. n. Mers rapid și legănat al calului; umblet special al unor animale care calcă deodată cu amândouă picioarele din aceeași parte. Vezi definitia »

AMBULÁCRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre. Vezi definitia »

COLÓSTRU s.n. Lapte special secretat câteva zile după nașterea copilului și care alcătuiește prima hrană a nou-născutului. [< lat., fr. colostrum, cf. it. colostro]. Vezi definitia »

FLUOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea debitelor de fluide. (< fr. fluomètre) Vezi definitia »

OXIMÉTRU, oximetre, s. n. (Med.) Aparat pentru determinarea cantității de oxigen din hemoglobină în sângele periferic. – Din fr. oxymètre. Vezi definitia »