AKKADIÁN, -Ă, (‹ fr. {i}), s. m. pl., adj. 1. Populație semitică din antichitate care a întemeiat, în milen. 3 î. Hr. orașul și statul Akkad. 2. Adj. Care aparține Akkadului sau a akkadienilor (1), privitor la Akkad și sau la akkadieni. ♦ Artă a. = arta care s-a dezvoltat în statul Akkad. ♦ Limbă a. = cea mai veche limbă semitică, de largă circulație; a întrebuințat scrierea cuneiformă. V. mesopotamian. Vezi definitia »

GALOROMÁN, -Ă, galoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație rezultată din amestecul galilor¹ cu romanii, după cucerirea Galiei de către romani. 2. Adj. Care aparține galoromanilor (1), privitor la galoromani. – Din fr. gallo-romain (după roman). Cf. germ. galloromanisch. Vezi definitia »

INDICÁN s. n. substanță organică din indigo. (< fr. indican) Vezi definitia »

gocimán (-ni), s. m. – Administrator al bunurilor unei biserici. Germ. Gottsmann (DAR). Sec. XVIII, înv. S-a folosit numai în sud-estul Trans., și în vreunele locuri din Munt. Vezi definitia »

SCRIPTOMÁN, -Ă s. m. f. cel care are mania scrisului; scriboman. (< scriptomanie) Vezi definitia »